Când copacii erau mai verzi, soarele strălucea mai strălucitor,în timp ce tocmai mergeam pe propria cale de maternitate, în capul meu se presupunea că făceau filmul "Părintele perfect". Pe măsură ce copilul a crescut în stomac, imaginea a devenit mai clară. Știam exact cum aș ridica un copil, cum mă comport în situații controversate și cum nu aș acționa niciodată. Dacă în acel moment au încercat să mă convingă de contrariul, aș râde de acest binecunoscător în față. Fiul meu are aproape șase ani. Este timpul să ieși: sunt un regizor dezgustător și un scenarist fără talent. Tot ce mi-am imaginat înainte de naștere a fost o prostie. Pentru toate articolele.Foto: GettyImages
Separă somnul
Bătălia pentru un pat separat a fost pierdută din noumaternitate. In prima noapte mi-a fost luat bebelusul ca sa ma pot recupera dupa epidurala. Au promis că o vor livra la șase dimineața. L-au adus la cinci. Se pare că nu au mai rezistat. La exact trei secunde după ce Timofey a fost pus lângă mine, el dormea deja. A doua încercare a fost făcută chiar în prima noapte după externare. Soțul s-a oferit voluntar să o culce. La patru dimineața m-a trezit și a spus: „Nu mai suport”. Timp de șase ore consecutiv, a umblat prin cameră cu copilul în brațe. Cel viclean a deschis ochii exact în secunda când au încercat să-l coboare în pătuț Din acea zi a fost doar o piesă de mobilier în plus și uneori un spațiu de depozitare pentru lucrurile copiilor. Nu a fost niciodată folosit în scopul propus. Dar eu și soțul meu nu știam ce este o problemă de somn. Am dormit bine împreună.
Alimente sănătoase
- Fast food? Uf! — Mi-am întors nasul cu dispreț față de burgeri, nuggets și cartofi prăjiți. - Fiul meu nici măcar nu va ști ce este naivitatea de la nivelul 80, da. Ochii fiului meu se luminează de lăcomie la vederea literei galbene „M voi mânca cartofi prăjiți”. Și în stil rustic. Și jucăria, în același timp, din anumite motive, copilul meu consideră că fructele și legumele sunt cele mai dăunătoare hrană din lume. La fel și iaurturi, de altfel. Ce mănâncă? Carne și mai mult. Paste. Cu cartofi. Supe. Sigur, da. Cu omletă. Cookie-uri. Nu voi mai enumera, asta este deja suficient pentru a le face bunicilor un atac de cord. Dar este imposibil din punct de vedere fizic să-l forțezi să mănânce diferit. Mâncarea pe care o consideră neplăcută ajunge involuntar pe podea sub forma unei alte substanțe neplăcute. Psihologul a spus să lăsați copilul în pace: abuzul alimentar este cel mai rău. L-a lăsat. Aştept. Poți să arunci cu pietre în mine.Foto: GettyImages
Educația corectă
„Nu voi fi niciodată la fel de plictisitor ca tine, mamă!„Toată lumea a avut aceste gânduri, nu? Știam sigur că nu va trebui să ridic vocea la fiul meu. Putem ajunge oricând la o înțelegere cu calm. Îi voi explica cu răbdare regulile de conduită. Și zâmbește mândru și puțin stânjenit când străinii spun: „Ce băiat bine maniere”. Da, chiar am repetat acest zâmbet. Deci, când fiul meu îmi va spune așa ceva, o să râd chiar în față. Voi râde și mai tare dacă promite că nu va spune niciodată fraza: „Am spus așa!” Sau să nu ridici niciodată vocea la copilul tău. Pentru că nervii nu sunt făcuți din fier. Pentru că copiii sunt într-o perioadă de afirmare a „eu-ului”. Pentru că uneori a striga este mai eficient și mai rapid decât a explica ceva, iar situațiile variază. Le-am întrebat pe alte mame dacă au existat promisiuni pe care și le-au făcut în comunicarea sau relațiile cu copiii lor pe care nu le-au respectat. Se pare că majoritatea sunt așa. Și iată despre ce nu se pot controla: - Nu rezolva relațiile dintre adulți în fața unui copil. Uneori ești pur și simplu forțat să răspunzi nepoliticos - Nu minți niciodată un copil. Sunt momente când trebuie să ții lucrurile pentru tine. Arată-mi un kamikaze care, înainte de a merge la stomatolog, îi va spune sincer unui copil de cinci ani că îi vor face o injecție în gură și apoi îi găurit dinții - Nu-i face dădacă pe copilul mai mare cel mai tânăr. Dar ce poți face dacă soțul tău este la serviciu și ajutor este chiar acolo în camera alăturată - Nu întrerupe activitatea copilului tău din cauza unui lucru „urgent”. Ei bine, ce poți face dacă într-adevăr trebuie să mergi urgent undeva sau să faci ceva și chiar în acel moment copilul decide să pună cap la cap un puzzle - Lasă-l să crească independent? Nu merge din cauza fricii pentru el. Citeşte mai mult: