Bucurie sau durere, resentimente sau plăcere,dragostea și disprețul - sentimentele și emoțiile cu care se confruntă copilul sunt la fel de puternice și variate ca și adultul, dar nu întotdeauna este capabil să le exprime în mod corespunzător. Cea mai mare parte a relației dintre nou-născut și mama se manifestă în punctele de vedere. Pat clipește, se mișcă brațele, deschide gura, mama, de asemenea, îi spune afecțiune, vorbind cântec încet melodios, și așa mai departe. D. Punctul principal al comunicării în această perioadă este hrănire, de aceea este alăptarea importantă contribuie la apariția unor legături emoționale profunde între mamă și copil. Chiar și Darwin a remarcat faptul că limbajul emoțiilor reunește țări și popoare, indiferent de istoria lor, tradițiile și cultura. Un copil prin natura tinde să comunice în această limbă, dar nu întotdeauna o face, iar această problemă poate să-l bântuie de ani de zile să vină în viitor, au un impact negativ asupra psihicului său. Prin urmare, este foarte important ca părinții și toți adulții care-l înconjoară, ajuta copilul să învețe să înțeleagă și să-și exprime sentimentele și emoțiile lor, atât pozitive, cât și negative. Începând cu 3 luni de la naștere, puteți vizita copilul 
. În centru vă va ajuta copilul să crească sănătoasă șifericit! Nou-născutul are capacitatea de a exprima ceea ce simte, depinde direct de supraviețuirea lui. Are două emoții de bază: suferință și plăcere. Când un copil simte orice fel de anxietate - foame, frig, durere, îi dă imediat un strigăt. Mama sau altcineva de la adulți ca răspuns la semnalul său elimină cauza care a cauzat această senzație neplăcută, iar copilul se calmează imediat. Dacă nu vede reacția dorită ca răspuns la cerințele sale, apelul său de ajutor devine mai insistent. Și pe baza modului în care cerințele sale sunt percepute, satisfăcute sau ignorate, încurajate sau respinse, copilul va construi alte semnale emoționale mai complexe. Diversitatea și capacitatea lor de a-și exprima sentimentele cresc împreună cu el. Timp de câteva luni și jumătate, copilul începe să zâmbească pentru prima dată în mod conștient, și la patru sau cinci - pentru a arăta lor nemulțumirea plânge, exasperați sau strigăte ascuțite supărat. Astfel, pentru a înlocui starea generală de excitație, caracteristica timp a nou-născutului anxietate veni treptat din ce în ce reacție specifică și deliberată, în funcție de diverse emoții de testare. Și aici influența părinților și a altor adulți are o importanță deosebită în ceea ce privește modul în care copilul își evaluează experiențele și, prin urmare, pentru dezvoltarea unei tendințe de exprimare sau de suprimare a acestora. De obicei, adultii dornici de a împărtăși sentimentele sale pe pozitive - bucurie, satisfacție, iubire, recunoștință - și au încurajat simptomele lor, cât și negative - furie, invidie, gelozie - că, dimpotrivă, sa întâlnit cu dezaprobare clară. Cu toate acestea, o astfel de evaluare este tipic pentru adulți, și numai pentru ei, ca și copilul însuși nu este în stare nici măcar să vadă sentimentele lor din punct de vedere etic, el exprimă pur și simplu! Acesta este primul test al relațiilor cu lumea din jurul lui, astfel încât dezvoltarea psihologică depinde de cât de mult copilului i se oferă posibilitatea de a-și exprima ceea ce simte. În unele cazuri, adulții nu sunt doar încearcă să suprime emoțiile negative, dar, de asemenea, dezaprobăm ecran prea aspră de pozitiv, forțând astfel copilul să creadă că acesta din urmă nu este destul de acceptabil. Aceasta este o greșeală de neiertat! Emoțiile copilului nu trebuie în nici un caz să fie suprimate, ridiculizate sau condamnate. În consecință, se poate dovedi că va începe să-și ascundă sentimentele, făcându-se violente evidente. Astăzi, puteți găsi o mulțime de literatură despre psihologia creșterii unui copil în familie. Nu credeți că bebelușul dvs. este prea tânăr. Educația ar trebui să înceapă cu primele zile de naștere. Un copil are nevoie de o atenție constantă mamelor, el ar trebui să simtă căldura ei, mirosul ei, dragostea ei, dar în același timp, trebuie amintit că o dragoste fără margini, orb poate hrăni copilul de un despot. Pentru a putea iubi un copil este să gândești mult, să experimentezi mult, să cauți, să renunți la tiparele, obiceiurile, prejudecățile. A fi părinte înseamnă a învăța să te iubești și să te respecti.
Comentarii
comentarii
