Combaterea excesului de greutate În timpul testelor pe animaleau primit alimente bogate în grăsimi. În același timp, cu ajutorul ingineriei genetice, oamenii de știință au reușit să influențeze noua enzimă și să mențină greutatea normală la șoareci. Vorbim, potrivit experților, despre țesutul adipos specific – fosfolipaza A2. Ea este responsabilă pentru lanțul de reacții chimice care suprimă descompunerea grăsimilor. «Am descoperit o nouă enzimă în celulele adipoase care este un regulator cheie al metabolismului grăsimilor și al greutății corporale, dezvăluind o cale promițătoare pentru căutarea de tratamente pentru obezitate», – spune autorul principal al studiului, profesor la Universitatea Berkeley din California, Hei Suk-sul. Noua enzimă declanșează un lanț de procese care mărește numărul de molecule de prostaglandină E2, ceea ce suprimă descompunerea grăsimilor. În experiment, șoarecii care «s-au oprit» gena responsabilă de producerea enzimei a fost comparată cu un grup de control de șoareci normali, citează RIA Novosti un articol publicat pe site-ul revistei Nature Medicine. La vârsta de aproximativ trei săptămâni, toți șoarecii au primit o cantitate nelimitată de hrană foarte grasă și gustoasă. Prezența sau absența enzimei nu a afectat apetitul, deoarece ambele grupuri de animale au mâncat aceeași cantitate de hrană. Cu toate acestea, pe măsură ce șoarecii au crescut, discrepanțe în rata de creștere în greutate au devenit evidente. La 64 de săptămâni – vârsta de debut a îmbătrânirii la șoarecii de laborator – animalele cărora le lipsește enzima cântăreau în medie 39,1 grame (o greutate tipică pentru șoarecii cu o dietă săracă în grăsimi), în timp ce șoarecii martor cântăreau aproape de două ori mai mult – 73,7 grame. Cercetătorii au descoperit că nivelurile noii enzime au crescut după masă, prevenind descompunerea grăsimilor și au scăzut în timpul postului, favorizând descompunerea grăsimilor. De asemenea, au descoperit că nivelurile acestei enzime au fost mai mari la șoarecii obezi. Anterior, oamenii de știință credeau că sistemul endocrin, în primul rând hormonii, joacă un rol major în controlul metabolismului grăsimilor. Noi cercetări arată că substanțele din țesutul adipos însuși sunt implicate în reglarea procesului. Deși unii oameni au și mutații în genele care codifică enzima, efectul acestei mutații asupra oamenilor nu a fost încă studiat.
